„Despre câini“

Bunica mea care avea o hodaie (casa in camp) in pusta Aradului, crestea in jurul casei singuratice sapte caini obisnuiti, maidanezi, cum se zice. Erau sapte progenituri nelegitime ale unei catele vargate care semana cu u n tigru sip e care o chema, paradoxal, Vidra. Niciodata nu i-am vazut pe cei sapte caini intrand in casa, iar batrana catea obisnuia, toamna mai ales,sa prinda iepuri sis a ni-I lase plocon in prag. Ii aducea in gura, morti evident, si dup ace-I depunea in fata usii isi anunta isprava cu un latrat vessel. Rasplata modesta o primea fiind lasata sa intre in cerdac unde primea o mangaiere. Niciodata n-ar fi depasit pragul care delimita spatiul stapanului.
2 Timp de doua zile am urmarit . la Sinaia, un maidanez care isi ascunsese rezerva de oasela radacina unui stejar. Saptamanal dezgropa de sub frunzele vestede oasele descarmate si le muta in alta parte. Vrand sa vad cum reactioneaza, i-am asezat alaturi un cap de femur achizitionat de la cantina. In ziua in care si-a dezgropat rezerva personala nu s-a atins de osul strain.
3. Nu mai stiu cine mi-a povestit, sau am citit undeva, intamplarea cu cei doi caini ciobanesti care au aparut in curtea unui spital de provincie odata cu stapanul lor, un cioban atacat de un urs. >>>>>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: