„File risipite“

1. Din lungul calvar al refugiului de război, înghesuit împreună cu mama într-un vagon ticsit ca o cutie cu sardele, ţin minte câteva secvenţe care s-au întipărit în mintea mea de copil. Întâi, un sac de hârtie plin cu zahăr, de care mama nu se despărţea niciodată şi care în vremurile acelea constituia o mică avere, cumpărat de la un speculant pe o pereche de cercei de aur. Apoi, sala de clasă din şcoala unui sat de pe lângă Orşova, de unde băncile au fost scoase în curte şi în locul lor ne-am instalat noi, refugiaţii. Ocupam perimetrul unei pături întinsă direct pe podea. Fiecare ocupant al acestui infim spaţiu îşi etala cele mai bizare obiecte luate la repezeală şi fără nici o logică aparentă.
Nu departe de pătura noastră stătea o familie care avea o colivie în care cântau nepăsători doi canari galbeni ca mălaiul. Eram atât de fascinat de jucăriile acelea vii, încât nu m-am lăsat până n-am convins-o pe mama să schimbe sacul cu zahăr pe colivie.

2. Filozoful chinez Lao-Tzi, supranumit Moşneagul filozof, fiindcă, se zice, de la naştere avea faţa zbârcită şi părul alb, a cărui moarte e învăluită în taină (legenda aminteşte că ar fi călătorit spre Occident călare pe un bou negru şi nu s-a mai înapoiat niciodată) are câteva maxime pe care mi le-am propus să le respect cât de cât: >>>>>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: