„Din tainele munţilor“

Trifon, monahul vietuind la SCHITUL de FUM, insinguratul si fericitul, cel caruia sticletii I se aseaza pe crestetul incaruntit si cele doua vulpi domesticite I se gudura la picioare ca niste javre flenduroase, m-a facut sa asist la o scena absolut incredibila.De ani de zile, in zmeurisul care se intinde deasupra luminisului adapostind Schitul de Fum, zmeuris imprejmuit cu barne simple din brad, o familie de ursi imparatesc si se indulcesc pe saturate de cum da ochi fructul rosu si parfumat.Acolo isi aduc puii si-I invata sa fuga si sa se ridice in doua labe si sa miroasa primejdia din aer.Vin dimineata, printr-o strunga anume lasata , si pleaca in amurg pierzandu-se in fumul ocrotitor al padurii ce le gazduieste barlogul. S-au obisnuit atat de mult cu Trifon incat il considera ca pe unul de-al lor.Din turla Schitului am putut sa vad intr-o dimineata de toamna cum schimnicul barbos se bland, dupa ce s-a tavalit prin iarba sa nu-i miroasa trupul a „strain” si dupa ce a luat intr-un cosulet doi faguri aurii, a intrat fara grija in perimetrul zmeurisului. S-a apropiat de familia ursilor ce dormita la soare si a asezat pe pajiste fagurii miraculosi. Spre mirarea mea, cei doi ursuleti bruni si creti, caraghiosi si neindemnatici, s-au apropiat in salturi caraghioase. Si in timp ce ridicati pe picioarele din spate duceau la gura hrana preferata, Trifon ii mangaia pe spate ca pe doua pisici uriase. Parintii ursuletilor,impasibili si gravi, asistau la acest spectacol cu o indiferenta ce ma umplea de uimire. Am vrut sa vad mai bine scena si m-am miscat cu zgomot aplecandu-ma in afara pe ferastruica ingusta.Nu stiu daca zvonul abia auzit al clopotului atins din nebagare de seama sau mirosul de om strain i-a avertizat. Oricum, in clipa urmatoare miscarii mele, cei doi pui jucausi au tasnit spre parinti dupa care au disparut in grup in adancul padurii. Trifon s-a rasucit spre mine si mi-a facut semn cu degetul mustrandu-ma…

2 In munti, orice zgomot brusc strica armonia linistii desavarsite. Numai fluierul ciobanilor si fosnetul brazilor se aud dureros de dulce. E ca un suspin urias venind de nicaieri si plutind spre Nicaieri…

3 . Cea mai frumoasa si curata limba romaneasca se vorbeste in munti…

4. Pestera umeda mirposind a alge de mare, parca, si hornul ei coborator spre adancul pamantului, in care intru de fiecare data cu o strangere de inima, are o intrare scunda si un fel de anticamera rotunda. Unghiul intrarii eata de ciudatdispus incat lumina nu patrunde aici niciodata.Si totusi, de cate ori am luminat cu lanterna am citit inscriptia aceea ciudata scrijelata sub chipul unui om scheletic si barbos. ” Vietuit-am in acest lacas din anul domnului 1900 si oana la sfarsitul sfarsitului zilelor mele cate or fi, Io, despartitul de biserica Pafnutie zis Zarzarel carele aici mi-am pegtrecut vieata. ASmin”

Intr-un colt, urma unei vetre de foc indolind roca si amintind ca aici, candva, a batut o inima de om…>

MIRCEA MICU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: